Iunie 13, 2008

dă-mi idee

să pot să-ţi spun

ce nu eşti pentru mine


până acum te-am văzut

în genunchi, plânsă

întoarsă pe dos

şi uneori am crezut că eşti fericită.


chiar nu ştiu

ce a rămas din tine

să nu fie şi al meu

totuşi

mă sperie să-mi imaginez

că o să vrei

să-mi răspunzi sincer

într-o zi

Mircea Crişan


De prea puţine ori

Mai 30, 2008

.

parcă m-am născut

în secunda în care

ai plecat

şi abia atunci

mi-am dat seama

că-mi pot închide ochii

şi
chiar te pot visa

.

de prea puţine ori am sanctificat cuvântul

de prea multe ori am sacrificat femeia

ca idee pierdută

re-trasă în cara-pacea plăcerii

poate
într-o primăvară

îmi voi curăţa iubita

ca via

de toate literele pe care le-am lăsat

să crească pe ea

ca vâscul

.

Frânturi din poezia lui Mircea

.


Oana Anesia Opincariu

Mai 26, 2008

Până una alta, poate ne unim forţele şi o salvăm pe Oana Anesia Opincariu. Poate că şi ea scrie poezie. Baftă la bac, Oana! Cât de greu ţi-a fost să reînveţi alfabetul la 18 ani…

Amănunte despre cazul disperat al campioanei europene la patinaj viteză – AICI

.

Şi un rezultat AICI

Filmuleţul de la ACASĂ TV – AICI


Celor care

Mai 10, 2008

Marcel Iureş.

.

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti,

şi n-aş avea dragoste,

sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul proorociei,

şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;

chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii,

şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor,

chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars,

şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare,

este plină de bunătate:

dragostea nu pizmuieşte;

dragostea nu se laudă,

nu se umflă de mândrie,

nu se poartă necuviincios,

nu caută folosul său,

nu se mânie,

nu se gândeşte la rău,

nu se bucură de neleguire,

ci se bucură de adevăr,

acopere totul,

crede totul,

nădăjduieşte totul,

sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.

Proorociile se vor sfîrşi;

limbile vor înceta;

cunoştinţa va avea sfârşit.

Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;

dar cînd va veni ce este desăvîrşit,

acest ,,în parte” se va sfârşi.

Când eram copil,

vorbeam ca un copil,

simţeam ca un copil,

gândeam ca un copil;

cînd m-am făcut om mare,

am lepădat ce era copilăresc.

Acum,

vedem ca într-o oglindă,

în chip întunecos;

dar atunci, vom vedea faţă în faţă.

Acum,

cunosc în parte;

dar atunci,

voi cunoaşte deplin,

aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Acum doar rămân aceste trei:

credinţa,

nădejdea

şi

dragostea;

dar cea mai mare dintre ele este

dragostea.

1 Corinteni 13

.

Au ajutat-o pe Florentina