dor (de tine)

cum umbrele lumina o-nvăluie în formă

şi-apare ce de altfel nu se putea vedea

atunci cand dintre toate, tu eşti aşa departe

conturul fără margini, în forma lui deplină:

stridentă dintr-o dată

e-ntreagă lipsa ta

NIHIL

.

Ce trist amor

Să vrai,

Să stai,

Cu cei ce mor.

Şi ce avânt

Să treci,

Pe veci,

Într-un mormânt.

Ce fără rost

Trăind,

Gândind,

De n-ai fi fost.

Şi ce cuvânt…

Mister,

În cer,

Şi pe pământ.

.

George Bacovia

.

La mulţi ani, Calibro!