dă-mi idee
să pot să-ţi spun
ce nu eşti pentru mine
până acum te-am văzut
în genunchi, plânsă
întoarsă pe dos
şi uneori am crezut că eşti fericită.
chiar nu ştiu
ce a rămas din tine
să nu fie şi al meu
totuşi
mă sperie să-mi imaginez
că o să vrei
să-mi răspunzi sincer
într-o zi
iunie 14, 2008 la 8:09 am |
Mircea, tare mult mi-a plăcut poezia. A fost alegerea mea. De acum încolo, vom pune doar poeziile alese de tine.
iunie 14, 2008 la 8:25 pm |
Am şi eu o poezie care aş vrea să apară aici
Îmi place ideea voastră .
iunie 14, 2008 la 10:34 pm |
OK.
iunie 16, 2008 la 8:36 am |
ok. o să-ţi mai dau poezii dar doar dupa ce termin sesiunea. am doar o rugaminte: nu mai pune titluri, ca poeziile mele nu au titluri , că îl las pe cititor să treacă liber de la o poezie la alta.
merci
iunie 16, 2008 la 8:42 am |
Mircea, şi eu sunt cititorul tău. Am înţeles ideea, pe blogul tău. Aici însă am pus o singură poezie. Am ales titlul din acest motiv.
Baftă la examene!
iunie 19, 2008 la 9:22 pm |
Si daca raspund sa stii
ca nu-s vorbe omenesti
ci dintr-un alt cer
acela ,in care aplecat
imi este genunchiul
iar lacrima e fericirea ,
nartul in care ma infasor.
Din mine, doar nemurirea
nu-ti este a ta …in rest
poti sa-mi spui fericita…
desi sufletul plans
este ,precum pamantul
sub ploi
Mircea te implor sa nu te superi,sa ma ierti!dar… nu ma pot abtine ,versurile tale sunt ca o poveste, prin care te poti plimba si poti raspunde cu versuri,imaginandu-ti ca personajele ce vorbesc.
iunie 23, 2008 la 5:54 am |
esti culmea. e a doua oara cand îţi ceri scuze că-mi comentezi o poezie. ma bucur ca faci asta, ma bucur ca te inspira, mă bucur că trezesc poveşti. îţi mulţumesc pentru replică şi “ţine-o tot aşa”:)
cu drag mircea
noiembrie 3, 2008 la 8:33 pm |
“oamenii nu se mai cauta”
zise ea, si trase un fum de tigara
…ochii dusi si in cosul pieptului
o umbra de pasiune
un fum ce duce spre cer
un vis cretin
suspendat intre 2 minute
si o pauza lunga
din viata unui om trist
“am plecat”
si dusa-i e urma