De ce-aţi amestecat literele?
Limbi vinovate de pe care se scurge scuipatul
De ce limbilor –
De ce v-aţi făcut vinovate
De ce-aţi comis asemenea păcate?
Când privirea zâmbeşte toate limbile se unesc în aceeaşi poveste.
Când privirea furtună, vorbele-s condamnate
Limbile-s de prisos, nu-i una mai bună.
Când vorbele tac toate în mine cuvântă
Oamenii’ntreabă ce-am, tăcerea-mi se’avântă.
N-am înţeles deşi te-am auzit
De mici vorbim aceleaşi cuvinte
Tu în lumea ta,
Eu în lumea mea
Ţara ne uneşte şi neamul, şi glia.
Colindăm când pe munţi când prind şesuri
Călcăm sub picioare acelaşi pământ,
Dar mereu ne despart înţelesuri.
Acest articol a fost scris pe marţi, mai 13th, 2008 la 12:06 pm şi este înscris în Poezia CălătorRului. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0.
You can leave a response, or trackback from your own site.
mai 14, 2008 la 12:10 pm |
Pentru că unii încă NU:
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
mai 14, 2008 la 7:25 pm |
foarte adevarat, nu/i asa?
mai 14, 2008 la 8:22 pm |
Din punctul meu de vedere, da. Recunosc, mi se întâmplă de multe ori.
)
SeniorRule, te rog să scrii un pic mai mare, tare mă chinuiesc să citesc (vârsta, de
Am vrut să spun asta şi la tine pe blog.
mai 14, 2008 la 8:40 pm |
asa o sa fac Isabelle
bine ca mi/ai zis!
mai 14, 2008 la 8:52 pm |
OK
noiembrie 22, 2008 la 9:20 am |
profund. lucrurile astea imi amintesc despre cat de mici suntem!